Esență rafinată de ploaie, infuzie subtilă de senzații și tandrețuri, reținere și voluptate, coliere de stropi, muze și creatori într-un dans imperial desprins din generozitatea nuanțelor sălbatice de cenușiu-optimist.
Pentru că ploaia se iubește. Se ascultă. Se prizează.
„Ploi de aur, purtătoare de polen? Culoarea ploii, pentru că ea e fără culoare, înseamnă toate culorile la un loc, toate reflexele irizate, sidefate şi moarate. Dar numai ploaia de gheață are albul cel mai alb.”
Toate ploile sunt spectacole. Arabescuri celeste cu mișcări unduitoare, de o senzualitate transparentă, forme care se fac, se desfac, se risipesc și se dizolvă, ploaia dansează sub ochii noștri. Apă pură, un flux, o mișcare, o transă dulce a universului. Cum să nu fii subjugat de o asemenea magie? Cum să nu vrei să fii luat pe sus de vârtejul ploii? Balet rând pe rând delicat, furtunos sau ritmic, vals transparent, coregrafie a ritmurilor reînnoite fără încetare, ploaia pare pur și simplu că… fabrică frumusețe.” (Dominique Loreau)
